ginitor, ginitori s. m. 1. lucrător al unui serviciu de filaj. 2. (intl.) denunțător. 3. (intl.) polițist infiltrat sub acoperire în lumea crimei organizate. Vezi definitia »

profesor idiot si cretin care nu mai prinde loc la BALCESCU pentru cei mai remarcabili oameni dar scrie carti fara nr fara nr si nu le citeste nimeni si te ia somnu la ore. Vezi definitia »

INSTITUTÓR, -OÁRE, institutori, -oare, s. m. și f. (În trecut) Învățător (la oraș). – Din fr. instituteur, lat. institutor. Vezi definitia »

AFLĂTÓR, -OÁRE, aflători, -oare, adj. Care (se) află, (se) găsește. ♦ (Substantivat, înv.) Inventator. – Din afla + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

LANSATÓR s.n. Dispozitiv pentru lansarea bombelor, a rachetelor sau a torpilelor. [< lansa + -tor]. Vezi definitia »