BERNADOTTE [bæ:rnadot], dinastie de suverani ai Suediei, întemeiată în 1818 de Jean-Baptiste B. (1763-1844), mareșal francez, care s-a distins în campaniile napoleoneene. Ales prinț moștenitor (1810) și încoronat rege al Suediei sub numele de Carol XIV (1818-1844). Din această dinastie mai fac parte Oskar I (1844-1859), Carol XV (1859-1872), Oskar II (1872-1907), Gustav V (1907-1950), Gustav VI Adolf (1950-1973) și Carol XVI Gustav (din 1973). Vezi definitia »

ANALÉCTE s.f.pl. Culegere de bucăți alese din opera unui autor sau din literatura unui popor, a unei epoci etc. V. crestomație. [< fr. analectes, lat. analecta, cf. gr. analektos]. Vezi definitia »

FRÁTE, frați, s. m. 1. Persoană de sex masculin considerată în raport cu altă persoană (indiferent de sex), născută din aceiași părinți sau din același tată ori din aceeași mamă; frățâne. ◊ Frate bun (sau adevărat, drept sau, reg., dulce) = fiecare dintre frații născuți din același tată și din aceeași mamă în raport unii cu alții. Frați de lapte = copii care au supt la aceeași doică. Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții. Frate de cruce = fârtat. ♦ (La pl.) Nume dat copiilor (în cazul când se află între ei și băieți) născuți din aceiași părinți sau numai din același tată ori din aceeași mamă. 2. Termen familiar, prietenesc, cu care cineva se adresează unei persoane (indiferent de sex). 3. Grad în ierarhia călugărească dat unui călugăr care nu este cleric și care ajută la treburile gospodărești; călugăr care are acest grad. 4. Lăstar care se formează la subsuoara frunzelor cerealelor păioase din nodurile de la baza tulpinii. 5. (Bot.; în compusul) Fratele-priboiului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori purpurii-violacee, care crește prin păduri sau locuri pietroase, umede și umbroase (Gerranium silvaticum). – Din lat. frater, -tris. Vezi definitia »

TERMICITÁTE s. f. însușire a unui sistem fizico-chimic de a schimba căldură cu mediul exterior. (< fr. thermicité) Vezi definitia »

CRANIÁTE s.n.pl. (Zool.) Subîncrengătură de animale vertebrate prevăzute cu craniu; (la sg.) animal din această subîncrengătură. [Sg. craniat. / cf. gr. kranion – craniu]. Vezi definitia »