HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

AGROPEDOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire continuă a fertilității solurilor. [Gen. -iei. / < fr. agropédologie]. Vezi definitia »

SUPERFETÁȚIE s. f. 1. lucru care se adaugă inutil altuia; prisosință. 2. abundență de cuvinte, repetare nefolositoare. 3. fecundare a două ovule care provin din perioade de ovulație diferite. (< fr. superfétation) Vezi definitia »

COLEPATÍE s.f. (Med.) Denumire generală pentru afecțiunile căilor biliare. [< fr. cholépathie, cf. gr. chole – bilă, pathos – boală]. Vezi definitia »

PERICARDIORAFÍE s. f. sutură a pericardului. (< fr. péricardiorrafie) Vezi definitia »