OBLIGAȚIÚNE s.f. 1. V. obligație. 2. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă, care se negociază pe piața capitalului fictiv și care este folosită de stat sau de instituții publice pentru a-și procura mijloace bănești. 3. Hârtie de valoare purtătoare de dobândă fixă sau premiată folosită de instituțiile creditoare pentru a-și procura mijloace bănești din disponibilitățile populației. [Cf. lat. obligatio, fr. obligation]. Vezi definitia »

DEDICAȚIÚNE s. f. v. dedicație. Vezi definitia »

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio) Vezi definitia »

ARGUMENTAȚIÚNE s. f. v. argumentație. Vezi definitia »

PROPORȚIÚNE s.f. v. proporție. Vezi definitia »