MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. S. f. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din fr. mélodique. Vezi definitia »

SACROSCIÁTIC, -Ă adj. (despre două ligamente ale bazinului) între sacrum și osul iliac. (< fr. sacro-sciatique) Vezi definitia »

EZOTÉRIC, -Ă adj. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înțeles numai de cei inițiați; secret, ascuns. (< fr. ésotérique, gr. esoterikos) Vezi definitia »

SCÚTIC s. n. v. scutec. Vezi definitia »

RADIOASTRONÓMIC, -Ă adj. Referitor la radioastronomie. [Cf. fr. radioastronomique]. Vezi definitia »