Definita cuvantului disfonie
DISFONÍE s.f. Tulburare a vorbirii fie prin alterarea unor centri nervoși, fie prin rănirea aparatului fonator. ♦ Modificare a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. [Gen. -iei. / < fr. dysphonie, cf. gr. dys – dificil, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disfonie
fălíe1, fălíi, s.f. (reg., înv.) 1. mărire, pompă, splendoare. 2. fală, fudulie, mândrie, trufie. Vezi definitia »
filárie (-ri-e) s. f., g.-d. art. filáriei; pl. filárii Vezi definitia »
POLITROFÍE s.f. Exces de nutriție. [Gen. -iei. / < fr. polytrophie, cf. gr. polys – numeros, trophe – hrană]. Vezi definitia »
PAREMIOGRAFÍE s. f. descriere a proverbelor. (< paremio- + -grafie2) Vezi definitia »
PROTOGALAXÍE s. f. materie gazoasă pulverulentă, interstelară, de la care se formeasă o galaxie. (< fr. protogalaxie) Vezi definitia »