Definita cuvantului disjuncție
DISJÚNCȚIE s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disjuncție
ANERGÍE s.f. Lipsă de reacție a organismului față de agenții nocivi. [Gen. -iei. / < fr. anergie, cf. gr. an – fără, ergon – acțiune]. Vezi definitia »
TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia]. Vezi definitia »
ÚNCIE s. f. unitate engleză de măsură pentru masă. ♦ ~ comercială = 28,349 g; ~ monetară (pentru metale prețioase) = 31,103 g. (< lat. uncia) Vezi definitia »
năcăjíe, năcăjíi, s.f. (reg.) nenorocire; urgie. Vezi definitia »
PROOROCÍE s. f. v. prorocie. Vezi definitia »