Definita cuvantului dislocare
DISLOCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. ♦ Ruptură produsă în scoarța terestră de către forțele tectonice, prezentând o deplasare a elementelor geologice respective. ♦ Separare a doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. [< disloca].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dislocare
MĂRMURÍRE, mărmuriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. – V. mărmuri. Vezi definitia »
smiclíre, smiclíri, s.f. (înv.) 1. fulgerare, fulgerătură. 2. strălucire, lucire. Vezi definitia »
ÎNTĂLĂLUÍRE s. f. v. întălălui. [DAR] Vezi definitia »
RECIDIVÁRE s.f. Acțiunea de a recidiva și rezultatul ei. [< recidiva]. Vezi definitia »
ȘPRAIȚUÍRE, șpraițuiri, s. f. Acțiunea de a șpraițui și rezultatul ei. – V. șpraițui. Vezi definitia »