Definita cuvantului dislocare
DISLOCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disloca și rezultatul ei; dislocație. ♦ Ruptură produsă în scoarța terestră de către forțele tectonice, prezentând o deplasare a elementelor geologice respective. ♦ Separare a doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. [< disloca].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dislocare
MITIZÁRE, mitizări, s. f. Acțiunea de a mitiza; mitificare, mitologizare. Vezi definitia »
povestire fabuloasa, care cuprinde credintele popoarelor despre originea universului si a fenomenelor naturii, despre zei si eroi legendari. Vezi definitia »
FELICITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) felicita; laudă, urare de succes, de fericire etc. ♦ Scrisoare adresată cuiva pentru a-l felicita. [< felicita]. Vezi definitia »
ILUVIÉRE s.f. (Geol.) Proces de acumulare în sol a produselor rezultate din aluviuni; iluviu. [După fr. illuviation]. Vezi definitia »
PARCELÁRE s.f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei; împărțire în parcele. [< parcela]. Vezi definitia »