Definita cuvantului dislocație
DISLOCÁȚIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dislocație
TEHNOGRAFÍE s. f. descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. (< fr. technographie) Vezi definitia »
réghie, réghii, s.f. (înv. și reg.) 1. autorizație de vânzare a vitelor (din Ardeal în România veche). 2. permis de vânzare, act oficial. Vezi definitia »
CAULOTAXÍE s. f. mod de așezare a ramurilor pe tulpină. (după fr. caulotaxis) Vezi definitia »
DEVOLÚȚIE s.f. v. devoluțiune. Vezi definitia »
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía. Vezi definitia »