IMUNOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază din punct de vedere chimic componentele celulelor microbiene care dau imunitatea. [Gen. -iei. / < fr. immunochimie]. Vezi definitia »

CAPILAROPATÍE s. f. afecțiune a vaselor capilare. (< fr. capillaropathie) Vezi definitia »

EXPONOMETRÍE s. f. 1. studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ◊ totalitatea operațiilor prin care se stabilește și se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obține o imagine corectă. 2. tehnica construirii și folosirii exponometrelor. (după fr. exposemétrie) Vezi definitia »

ELECTROTERMÍE s. f. Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit; electrocăldură. – Din fr. électrothermie. Vezi definitia »

CHIMIOTAXÍE s. f. chemotactism. (< fr. chimiotaxie) Vezi definitia »