potânțíe, potânțíi, s.f. (reg.) poznă, năzdrăvănie, năzbâtie. Vezi definitia »

HEMIANOPSÍE s. f. pierdere a vederii într-o jumătate din câmpul vizual. (< fr. hémianopsie) Vezi definitia »

glosoplastíe s.f. Operație de refacere a limbii diforme sau distruse. (< engl. glossoplasty) Vezi definitia »

DETONÁȚIE s. f. 1. zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. (< fr. détonation) Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE s.f. Clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă care se bucură de diferite privilegii; nobilime. ♦ (Fig.) Vârfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social, care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale. [< fr. aristocratie, it. aristocrazia, gr. aristokratia < aristos – nobil, kratos – putere]. Vezi definitia »