GHIÓȘIU s.n. Ornament gravat în linii întretăiate, drepte sau ondulate, folosit în bijuterie. [< fr. guillochis]. Vezi definitia »

valíu (-íi), s. m. – Guvernator al unei provincii turcești. Tc. (arab.) vali (Șeineanu, III, 127). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine. Vezi definitia »

tuciuriu, -e, tuciurii s. m., s. f. țigan(că). Vezi definitia »

CAMIONAGÍU, camionagii, s. m. Persoană care se ocupă cu transportul de mărfuri și de obiecte cu ajutorul unui camion; camionar. [Pr.: -mi-o-] – Camion + suf. -agiu. Vezi definitia »