Definita cuvantului dispunere
DISPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) [în DN]. [< dispune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispunere
SUFERÍRE, suferiri, s. f. (Înv.) Faptul de a suferi; suferință. – V. suferi. Vezi definitia »
RECONSIDERÁRE, reconsiderări, s. f. Acțiunea de a reconsidera și rezultatul ei. – V. reconsidera. Vezi definitia »
PLICIUÍRE, pliciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a pliciui și rezultatul ei; plescăit. – V. pliciui. Vezi definitia »
COBALTÁRE s.f. Acțiunea de a cobalta. [< cobalta, după fr. cobaltage]. Vezi definitia »
FIXÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei; fixaj. [< fixa]. Vezi definitia »