Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
vaporizáție (rar) (-ți-e; s. f., art. vaporizáția (-ți-a), g.-d. vaporizáții, art. vaporizáției; pl. vaporizáții, art. vaporizáțiile Vezi definitia »
DĂSCĂLÍE, (2, 3) dăscălii, s. f. 1. Profesiunea de dascăl. 2. Povață; p. ext. dojană, mustrare. 3. (Înv.) Iscusință, pricepere. – Dascăl + suf. -ie. Vezi definitia »
emoție religioasă generată de contemplarea sau meditația asupra lui Dumnezeu. Vezi definitia »
COREOGRAFÍE s.f. v. coregrafie. Vezi definitia »
PALEOBIOLOGÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază modul de viață al animalelor și plantelor fosile. (< fr. paléobiologie) Vezi definitia »