Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
DESICÁȚIE s. f. desicare. (< fr. dessiccation, lat. desiccatio) Vezi definitia »
restrícție (-ți-e) s. f., g.-d. art. restrícția (-ți-a), g.-d. art. restrícției; pl. restrícții, art. restrícțiile (-ți-i) Vezi definitia »
CACOFONÍE, cacofonii, s. f. Asociație neplăcută de sunete. ♦ (Muz.) Întâlnire de sunete discordante; lipsă de armonie. – Fr. cacophonie (< gr.). Vezi definitia »
cherchelíe s.f. (înv.) fiare, ferecătură. Vezi definitia »
EMANCIPÁȚIE s.f. (Rar) Liberare a unui sclav potrivit uzanțelor dreptului roman. ♦ Emancipare; scoatere a unui minor, a unui interzis de sub tutelă sau curatelă. [Gen. -iei, var. emancipațiune s.f. / cf. fr. émancipation, lat. emancipatio]. Vezi definitia »