Definita cuvantului dispoziție
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispoziție
MASONERÍE s.f. 1. Francmasonerie. 2. Lucrare de zidărie compusă din diverse materiale unite cu un liant. [Gen. -iei. / < fr. maçonnerie]. Vezi definitia »
GRANULÁȚIE s. f. 1. mic corpuscul pentru anumite celule. ◊ mică tumoare rotundă pe suprafața membranelor seroase și mucoase în anumite afecțiuni. 2. structură a unui material granular, exprimată în procente de greutate. 3. nodozitate mică (de origine tuberculoasă). (< fr. granulation) Vezi definitia »
TELERADIOFOTOGRAFÍE s.f. Aplicare a televiziunii în radiofotografie. [Gen. -iei. / < fr. téléradiophotographie]. Vezi definitia »
SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »
OSCILOTAXÍE s. f. mișcare de apropiere sau de îndepărtare a unor organisme într-un mediu străbătut de curentul electric. (< fr. oscillotaxie) Vezi definitia »