Definita cuvantului bănat
BĂNÁT, (3) bănaturi, s. n. (Reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva. 3. Învinuire, reproș, imputare. – Din magh. bánat.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bănat
CIRCUMVALÁT, -Ă adj. Înconjurat de fortificații. [< lat. circumvallatus]. Vezi definitia »
CONÁT, -Ă adj. (Bot.; despre organe) Unit la bază, concrescut. [Cf. it. connato, lat. connatus]. Vezi definitia »
SPAȚIALIZÁT, -Ă, spațializați, -te, adj. Care a fost reprezentat în spațiu. [Pr.: -ți-a-] – V. spațializa. Vezi definitia »
JURÁT s. m. cetățean ales pentru a participa la judecarea unor procese penale; jur. (< fr. juré, lat. iuratus) Vezi definitia »
NECHEMÁT, -Ă, nechemați, -te, adj., s. m. și f. 1. Care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. Adj., s. m. și f. (Cel) care nu este indicat, îndreptățit (să spună sau să facă ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Ne- + chemat. Vezi definitia »