STÁNĂ, stane, s. f. Bloc, bolovan mare de piatră; p. ext. stâncă. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a fi etc.) (ca o) stană (de piatră) = a rămâne (sau a sta, a fi etc.) încremenit, nemișcat. [Var.: (reg.) stan, stean s. n.] Vezi definitia »

știrélnică¹, știrélnică, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte. Vezi definitia »

RITURNÉLĂ s. f. v. ritornelă. Vezi definitia »

BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din scr. broskva „gulie”. Vezi definitia »