REVÍF s. n. perioadă a mareei între apa liniștită și cea în creștere. (< fr. revif) Vezi definitia »

catastíf (catastífe), s. n. – Carte, registru. – Var. (înv.) catastiv, catastih. Ngr. ϰατάστιχον (Murnu 11; cf. REW 1762); cf. cadastru. – Der. catastișel, s. f. (înv., codicil). Vezi definitia »

cóif (cóifuri), s. n. – Cască, coif. Lat. tîrzie cofea (Diez, I, 148; Diez, Gramm., I, 172; Pușcariu 393; REW 2024; DAR), probabil în legătură cu cofă; cf. it. (s)cuffia, fr. coiffe, prov. coifa, sp. (es)cofia, port. coifa. Cf. și scufie. Unii cercetători pun la îndoială această der. și consideră cuvîntul ca neol. (Cihac, II, 697; lipsește în Candrea-Dens.). Apare din sec. XVI. – Der. încoifa, vb. (a pune coif). Vezi definitia »

TRIGLÍF s. n. ornament al frizei unei coloane dorice, cu trei ramuri verticale, care separă metopele între ele. (< fr. triglyphe) Vezi definitia »

ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Vezi definitia »