ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Rar) A convinge pe cineva să facă pace sau a face pace cu cineva; a (se) împăca (1). [Pr.: -ciu-i-] – În + pace + suf. -ui. Vezi definitia »

CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati) Vezi definitia »

AUTOATRIBUÍ vb. IV. refl. A-și atribui sieși. [< auto¹- + atribui]. Vezi definitia »

titcuí, titcuiésc, vb. IV (reg.) a ascunde, a tăinui. Vezi definitia »

POVĂȚUÍ, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui. Vezi definitia »