CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion]. Vezi definitia »

STAGIÚNE, stagiuni, s. f. Perioadă de timp determinată în cadrul fiecărui an, în care teatrele susțin regulat reprezentații. [Pr.: -gi-u-] – Din it. stagione. Vezi definitia »

SEDIȚIÚNE, sedițiuni, s. f. (Livr.) Răzvrătire, revoltă, răscoală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sédition, lat. seditio, -onis. Vezi definitia »

ABREVIAȚIÚNE s.f. v. abreviație. Vezi definitia »

SĂLBĂTĂCIÚNE s. f. v. sălbăticiune. Vezi definitia »