BÚCLĂ s.f. I. 1. Șuviță de păr răsucită; cârlionț, zuluf. 2. Parte a ochiului unui fir format în timpul tricotării. II. 1. Curbă pronunțată folosită la racordarea aliniamentelor unei serpentine. ♦ Porțiune a unui curs de apă cu o puternică cotitură. 2. Piesă de metal pe care se fixează, îndoindu-se, capătul unui cablu. [< fr. boucle]. Vezi definitia »

MIDRIÁZĂ s. f. dilatație anormală și persistentă a pupilei; corectazie. (< fr. mydriase) Vezi definitia »

MANTÍSĂ s. f. partea zecimală, pozitivă, a unui logaritm. (< fr. mantisse) Vezi definitia »

CHINTILĂ, Spiru (1921-1978, n. Buzău), pictor român. Portrete, peisaje, naturi statice, compoziții, organizate după principii metodologice ale cubismului, cu detalii figurative înscrise în forme geometrice („Natură statică cu mere”). Vezi definitia »

parócă s.f. (reg.) perucă. Vezi definitia »