IÚTE, iuți, adj. 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din sl. ljutŭ. Vezi definitia »

FEBRICITÁTE s. f. Tendință de a face febră. – Din fr. fébricité. Vezi definitia »

ATEMPORABILITÁTE s.f. Trăsătură a gândirii metafizice, care constă în interpretarea obiectivistă, în afara cadrului istoric, a fenomenelor. [Cf. it. atemporalità]. Vezi definitia »

este o masa de fluid aflata in miscare Vezi definitia »

FISCALITÁTE s. f. Sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. ♦ Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva. – Din fr. fiscalité. Vezi definitia »