restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve Vezi definitia »

NEPRODUCTÍV, -Ă adj. Care nu produce, neroditor, sărac. [< ne- + productiv]. Vezi definitia »

CONFIGURATÍV, -Ă adj. Referitor la configurație; configurațional. [Cf. fr. configuratif, it. configurativo]. Vezi definitia »

APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus]. Vezi definitia »

ATRIBUTÍV, -Ă adj. cu funcție de atribut. ♦ propoziție ~ă = (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< fr. attributif) Vezi definitia »