CĂSCÁT² -Ă, căscați, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleț, bleg, neatent. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înșelat în așteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca. Vezi definitia »

demolat, ă, demolați, -te adj. (glum.) foarte obosit. Vezi definitia »

CANICULÁT, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care are brazde în formă de jgheaburi. [Cf. fr. canne – trestie]. Vezi definitia »

înforfocát, -ă, adj. (reg., înv.) împopoțonat, gătit. Vezi definitia »

FOTOAPARÁT s.n. Aparat fotografic. [< rus. fotoapparat]. Vezi definitia »