TÚTĂ², tute, s. f. Instrument în formă de cilindru, folosit pentru a prinde și scoate țevile rămase accidental în gaura unei sonde. – Din fr. tute. Vezi definitia »

pofídă (pofíde), s. f. – Ciudă. – Var. Mold. pohidă, prohită. Origine nesigură. După Cihac, II, 238, din pol. pochyba „greșeală”, cf. sb. himba „vicleșug”. Relația cu hîtru (Scriban) nu este convingătoare. – Der. împrohita, vb. (a disprețui), Mold., înv. Vezi definitia »

pistreálă, pistréle, s.f. (înv.) 1. distanța până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergături, întreceri etc. Vezi definitia »

ROTOGHÍLĂ, rotoghile, s. f. (Rar) Sferă, glob. – Rotog[ol] + suf. -ilă. Vezi definitia »

APENDICÍTĂ, apendicite, s. f. Boală care constă în inflamarea acută sau cronică a apendicelui (1) și care se manifestă de obicei prin crize dureroase. – Din fr. appendicite. Vezi definitia »