BALDUIN (BAUDOUIN [boduẽ]), numele a doi împărați ai Imp. Latin de Răsărit: B. I, conte de Flandra și Hainuat, împărat (1204-1205). Înfrînt de țarul Ioniță Caloian. B. II, conte de Courtenay, împărat (1228-1231, 1237-1261). Izgonit din Constantinopol de împăratul bizantin din Niceea, Mihail VIII Paleolog. Vezi definitia »

CAIN (în „Vechiul Testament”), fiul cel mai mare a lui Adam și al Evei. L-a ucis din invidie pe fratele său Abel. Vezi definitia »

lin (-nuri), s. n. – Teasc, călcătoare. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă. Vezi definitia »

NITRAGÍN s. n. Îngrășământ bacterian pentru culturile de plante leguminoase. – Din fr. nitragine. Vezi definitia »

VERGÍN, -Ă adj. v. virgin. Vezi definitia »