Definita cuvantului doză
DOZĂ2 s.f. 1. Cutie folosită mai ales la instalațiile electrice cu conducte în tuburi pentru a face legăturile dintre conducte și ramificații. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub acțiunea vibrațiilor pe care i le imprimă o placă de fonograf; picup. 3. (Fot.) Instrument ajutător pentru desfășurarea în bune condiții tehnice a developării filmelor. [< germ. Dose].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu doză
ANTIENDOTOXÍNĂ s. f. anticorp indus prin pătrunderea în organism a endotoxinelor. (< anti- + endotoxină) Vezi definitia »
praháiță (-țe), s. f. – Ciupercă (Bovista plumbea). – Var. prahaviță. Bg. prahavica (Tiktin), de la prah „praf”, datorită prafului de spori pe care îl eliberează la maturitate. Cf. praf. Este dubletul lui prohaviță, s. f. (buretele-cerbilor, Lycoperdon), cf. celălalt nume sp., pedo de lobo. Vezi definitia »
PERIVAGINÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv perivaginal. (< fr. périvaginite) Vezi definitia »
plescáviță (plescávițe), s. f.1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin). Vezi definitia »
mătreáță (-éțe), s. f.1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materassoarab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z