ECTOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Care trăiește ca parazit în exteriorul unei plante. [< fr. ectophyte, cf. gr. ektos – în afară, phyton – plantă]. Vezi definitia »

SFINȚÍT², -Ă, sfințiți, -te, adj. (Bis.) 1. Asupra căruia a fost invocat harul divin pentru a-i da un caracter sacru. 2. Epitet de onoare dat clericilor. – V. sfinți¹. Vezi definitia »

SMÂRCÂÍT¹ s. n. (Reg.) Smiorcăit¹. – V. smârcâi. Vezi definitia »

MEZOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care se dezvoltă în condiții de temperatură și de umiditate mijlocii. [< fr. mésophyte, cf. gr. mesos – mijlociu, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ÎMBUCĂTĂȚÍT, -Ă, îmbucătățiți, -te, adj. Care este divizat în bucăți; fracționat. – V. îmbucătăți. Vezi definitia »