-FIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „face”. [< fr. -fique, it. -fico, lat. -ficus]. Vezi definitia »

limbríc (limbríci), s. m. – Vierme intestinal. – Mr. lîmbric. Lat. lŭmbrĭcus (Pușcariu 970; Candrea-Dens., 986; REW 5158), cf. it. lombrico, prov., fr. lombric, sp., port. lombriz. – Der. limbricos, adj. (cu mulți limbrici); limbricariță, s. f. (iarbă de limbrici, Santolina chamaecyparissus). Vezi definitia »

EXTÁTIC, -Ă adj. (Rar) În extaz; încântat, fermecat. ♦ Cauzat de extaz. [< fr. extatique, cf. gr. ekstatikos]. Vezi definitia »

ALIFÁTIC, -Ă, alifatici, -ce, adj. (Despre substanțe chimice organice) care este format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț liber la ambele capete. – Din germ. aliphatisch. Vezi definitia »

ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. opus simetriei. ◊ (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ◊ (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. (< fr. antisymétrique) Vezi definitia »