váiet s. n., pl. váiete Vezi definitia »

podmét (podméturi), s. n. – Nadă, momeală. Sl. podŭmetŭ, atestat numai cu sensul de „plasă”, dar care trebuie să fi însemnat și „ceea ce este depus”, din podŭmesti „a sta întins”, cf. rus. podmet „acțiunea de a arunca” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 189; Conev 98). De aici și pogmată, s. f. (Maram., fir care închide gîtul cămășii), în loc de *podmată, cf. sb. podmetača „zăvor, ivăr”. Vezi definitia »

ELECTRÉT s.m. Material dielectric care prezintă la temperatura obișnuită polarizație electrică permanentă, fără să fie deformat. [< fr. électrète]. Vezi definitia »

sípet (-te), s. n. – Cufăr, ladă. Tc. sepet (Șeineanu, II, 323), cf. ngr. σέπετι, sb. sepet. Vezi definitia »

CUARTÉT s. n. v. cvartet. Vezi definitia »