arnéu (arnéuri), s. n. – Prelată. Mag. ernyő (DAR). Vezi definitia »

PRITANÉU, pritanee, s. n. Edificiu în care avea loc consiliul pritanilor. – Din fr. prytanée. Vezi definitia »

atéu (atéi), s. m. – Persoană care neagă existență lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s. n. (negare a existenței lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu). Vezi definitia »

BOMBÉU s. n. partea întărită și bombată la vârful încălțămintei; șpiț. (< fr. bombé) Vezi definitia »

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé. Vezi definitia »