CLOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea cantității de clor dizolvate într-un lichid. [< fr. chloromètre, cf. fr. chlore – clor, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

FUZIOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea temperaturii de fuziune. (< fr. fusiomètre) Vezi definitia »

PIRÉTRU s.m. Plantă erbacee din familia compozeelor, al cărei capitul, uscat, produce o pudră insecticidă. [< fr. pirèthre, cf. gr. pyrethron < pyr – foc]. Vezi definitia »

DIAFONOMÉTRU s. n. aparat electric în diafonometrie. (< fr. diaphonomètre) Vezi definitia »

OXIDIMÉTRU s. n. instrument folosit în oxidimetrie. (< fr. oxydimètre) Vezi definitia »