Definita cuvantului pufuleț
PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pufuleț
SMOCULÉȚ, smoculețe, s. n. Diminutiv al lui smoc; smocușor. – Smoc + suf. -uleț. Vezi definitia »
marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53). Vezi definitia »
ȘPRIȚ2 s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze]. Vezi definitia »
hanț, hánțuri, s.n. (înv.) 1. carne. 2. vită sau porc slab, prăpădit. Vezi definitia »
potgálț (-țuri), s. n. – Guler. Rus. podgalstušnik, din germ. Halstuch „cravată” (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207), cf. galstuc. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »