EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio]. Vezi definitia »

RADIOESTEZÍE s. f. facultate a unor persoane de a percepe radiațiile electromagnetice emise de anumite corpuri. (după fr. radiesthésie) Vezi definitia »

AEROMAMOGRAFÍE s. f. radiografie mamară după insuflarea aerului în spațiul retromamar. (< engl. aeromammography) Vezi definitia »

AUTOGENÍE s.f. Capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce. [< fr. autogénie, cf. gr. autos – însuși, genesis – naștere]. Vezi definitia »

XENOPATÍE s. f. delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. (< fr. xénopathie) Vezi definitia »