PREZBIOPÍE s. f. prezbitism. (< fr. presbyopie) Vezi definitia »

PRAXIOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază structura generală a acțiunilor umane și condițiile eficacității acestora. [Pron. -xi-o-, gen. -iei. / < fr. praxiologie, cf. gr. praxis – acțiune, logos – știință]. Vezi definitia »

PERIFERÍE s. f. 1. cartier mărginaș al unui oraș; (p. ext.) ținuturile de la marginea unei țări. 2. suprafața exterioară a unui corp solid. ◊ contur al unei figuri curbilinii; circumferință. (< fr. périphérie, lat., gr. peripheria) Vezi definitia »

CEREBROMALACÍE, cerebromalacii, s. f. (Med.) Ramolisment cerebral. – Din fr. cérébromalacie. Vezi definitia »

HEPATOPATÍE s. f. denumire generică a bolilor ficatului. (< fr. hépatopathie) Vezi definitia »