HIPOMETROPÍE, hipometropii, s. f. (Med.) Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare; miopie, miopism. – Din fr. hypométropie. Vezi definitia »

ASIGNÁȚIE, asignații, s. f. (Înv.) Hârtie-monedă, bancnotă. – Fr. assignation (lat. lit. assignatio, -onis). Vezi definitia »

PSIHOANALGEZÍE s. f. calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. (< fr. psychoanalgésie) Vezi definitia »

CONSTITÚȚIE s. f. I. 1. totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ. 2. conformație; arhitectură (3). II. lege fundamentală a unui stat, care stabilește principiile de bază ale organizării lui, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale (< fr. constitution, lat. constitutio) Vezi definitia »

DEDÚCȚIE s. f. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio) Vezi definitia »