BLEU adj. invar., s. n. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Din fr. bleu. Vezi definitia »

bornéu (bornée), s. n. – Raniță. mag. borjú, dial. bornú (DAR). termen militar folosit în Trans., astăzi rar. Vezi definitia »

LELÉU, lelei, s. m. (Reg.) Prostănac. Vezi definitia »

HIPOGÉU, -ÉE s.n. (Ant.) Construcție, (spec.) mormânt subteran. [< fr. hypogée]. Vezi definitia »

ESÉU s.n. 1. Studiu de proporții reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, științific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul. 2. Încercare; probă. ♦ (Filat.) Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (La rugbi) Așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai]. Vezi definitia »