puchí, puchi, vb. IV (reg.) 1. secreție gălbuie de pe pleoape depusă în timpul somnului; urdoare, puchină. 2. pată mare. 3. păduche. 4. numele unui joc de cărți. Vezi definitia »

numai ochi și urechi expr. foarte atent. Vezi definitia »

chilíchi s.m. pl. (reg.) ființe imaginare din superstițiile populare, care dau anumite interdicții oamenilor pe o perioadă de timp; círcovi. Vezi definitia »

APRESCHÍ s. n. gheată călduroasă care se folosește iarna, după schiat. (< fr. aprés-ski) Vezi definitia »

ASACHI 1. Gheorghe A. (1788-1869, n. Herța), om de cultură și scriitor român. Studii de astronomie, arheologie, epigrafie, poetică, pictură la Lvov, Viena și Roma. Întemeietor al învățămîntului (Academia Mihăileană, 1835), al presei („Albina românească”, 1929) și al teatrului românesc (în 1816) în Moldova. A scris sonete (în manieră petrarchistă), fabule, balade, poeme fantastice („Turnul lui But”), influențate de clasicism și de preromantism, drame și nuvele istorice, prelucrări. Picturi cu subiect istoric. 2. Dimitrie A. (1820-1868), matematician român. Fiul lui A. (1.) Autorul primei lucrări originale românești de matematică („Asupra inversării seriilor”) și al primului tratat românesc de topografie. 3. Alexandru A. (1828-1868), grafician român. Fiul lui A. (1). A ilustrat cu litografii, naive ca factură, dar însuflețite de sentimente patriotice, nuvelele istorice ale tatălui său. 4. Ermiona A. (1821-1900, n. Viena), traducătoare română. Fiica lui A. (1), soția lui Edgar Quinet. Stabilită la Paris. Cronici muzicale, memorialistică („Memoires d’exil”), traduceri, corespondență (cu. V. Hugo). Vezi definitia »