Definita cuvantului eclectic
ECLÉCTIC, -Ă adj. (adesea s.) De eclectism. ♦ Care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care alege ceea ce îi place din diferite școli, genuri etc. [Cf. fr. éclectique, gr. eklektikos < eklegein – a alege].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eclectic
CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S. f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »
LITOLÍTIC, -Ă, litolitici, -ce, adj., s. n. (Medicament) care dizolvă calculii renali sau biliari. Vezi definitia »
DEȘÉRTIC, -Ă adj. Care aparține deșertului. [Var. dezertic, -ă adj. / < fr. désertique]. Vezi definitia »
UTÓPIC, -Ă, utopici, -ce, adj. Care are caracter de utopie, care constituie o utopie; utopist, iluzoriu, himeric. ◊ Socialism utopic = doctrină socialistă care precedă dezvoltarea teoriei socialiste ca știință. – Din fr. utopique. Vezi definitia »
FANTASMAGÓRIC, -Ă adj. care ține de fantasmagorie; fantastic, ireal. (< fr. fantasmagorique) Vezi definitia »