HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

GALEROPÍE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slabă decât la cea strălucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clară]. Vezi definitia »

RADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic în înregistrarea pe film cinematografic a imaginii radiografice a unui organ intern în activitate. (< fr. radiocinématographie) Vezi definitia »

parșivăríe, parșivăríi, s.f. (reg.) ticăloșie, mârșăvie. Vezi definitia »

GEOGENÍE s. f. Parte a geologiei și a cosmogoniei care studiază originea și formarea Pământului. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géogénie. Vezi definitia »