Termen american introdus în psihologia socială prin care se desemnează orice deformare, orice perturbare a anchetelor – în orice moment al desfășurării lor – care poate, în final, să anuleze valoarea rezultatelor anchetei. Vezi definitia »

DUODÉN¹ s. n. prima parte a intestinului subțire, între pilor și jejun. (< fr. duodénum, lat. duodenum) Vezi definitia »

PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparține acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naște]. Vezi definitia »

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) Vezi definitia »

pen’ce? pron. interog. pentru ce? Vezi definitia »