PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens) Vezi definitia »

DETRIMÉNT s.n. Prejudiciu, pagubă. ◊ În detrimentul = în paguba. [Pl. -te, -turi. / < fr. détriment, it. detrimento, lat. detrimentum]. Vezi definitia »

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens) Vezi definitia »

INDECÉNT, -Ă, indecenți, -te, adj. Care calcă sau contrazice legile decenței; lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic, licențios. – Din fr. indécent, lat. indecens, -ntis. Vezi definitia »

DRONT s. m. porumbel uriaș, de mărimea unei lebede, incapabil de zbor, descoperit în insulele Mauritius din Oc. Indian și dispărut în urma distrugerii lui de către coloniști. (< fr. dronte) Vezi definitia »