INTOXICAȚIÚNE s. f. v. intoxicație. Vezi definitia »

COTAȚIÚNE s.f. v. cotație. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ◊ alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< fr. élocution, lat. elocutio) Vezi definitia »

PRECESIÚNE s.f. Mișcare a unui corp în timpul căreia axa de rotație a corpului descrie un con în jurul unei axe fixe. ◊ (Astr.) Precesiunea echinocțiilor = mișcare foarte lentă de la răsărit spre apus a punctelor de echinocțiu ale Pământului, care face ca anotimpurile să revină înaintea îndeplinirii revoluției aparente a Soarelui. [Pron. -si-u-, var. precesie s.f. / cf. fr. précession, lat. praecessio]. Vezi definitia »

OBSERVAȚIÚNE s.f. v. observație. Vezi definitia »