AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). Vezi definitia »

HELIOTERMÍE, heliotermii, s. f. Fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce, care împiedică iradierea căldurii în atmosferă. [Pr.: -li-o-] – Din heliotermic. Vezi definitia »

burjoazie Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază civilizația și limba tracilor. (< fr. thracologie) Vezi definitia »

CROMOTERAPÍE s. f. tratare a unor maladii prin utilizarea luminii colorate. (< fr. chromothérapie) Vezi definitia »