ODONTOCÍE s. f. decalcifiere a dinților, care provoacă sfărâmarea lor. (< fr. odontocie) Vezi definitia »

SPECTROFOTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. [Gen. -iei. / < fr. spectrophotométrie]. Vezi definitia »

MIOCARDOPATÍE, miocardopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile miocardului. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myocardopathie. Vezi definitia »

BUTÉLIE s. f. 1. recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate. ♦ ~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică. 2. (arheol.) vas din metal sau din sticlă, cu gâtul foarte îngust, pentru păstrat sau transportat lichide. (după fr. bouteille) Vezi definitia »

PSIHOFIZIOLOGÍE s. f. ramură a psihologiei care studiază procesele psihologice în raport cu cele fiziologice din organism. (< fr. psychophysiologie) Vezi definitia »