cofărí, cofărésc, vb. IV (reg.) a vinde lucruri de mâncare cu mărunțișul; a precupeți. Vezi definitia »

HIDROCORALIÉRI s. m. pl. ordin de celenterate hidrozoare: polipii cu schelet de calcar, care trăiesc în colonii. (< fr. hydrocoralliaires) Vezi definitia »

ștíceri s.m. pl. (înv. și reg.) trunchiuri. Vezi definitia »

CAGLIARI [caλári], oraș în Italia insulară (S Sardiniei), port la golful cu același nume; 305 mii loc. (1987, cu suburbiile). Șantiere navale; ind. chimică și a mat. de constr. Export de plumb, zinc și sare. Amfiteatru roman, biserică (sec. 5-11), fortificații (sec. 14). Universitate (1606). Muzeu. Întemeiat de fenicieni. A cunoscut stăpînirea carrtaginezilor, romanilor (sub numele de Caralis) și sarazinilor; independent în evul mediu, a fost cucerit de Casa de Savoia în 1718. Vezi definitia »

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru. Vezi definitia »