substáre, substări, s.f. (înv.) 1. conținut, fond, structură, esență, miez. 2. realitate care există prin sine însăși și care constituie suportul comun al calităților succesive; ceea ce e permanent, substrat care persistă de-a lungul transformărilor. 3. specie de substanță caracterizată prin omogenitate, prin compoziție și structură constantă. 4. țesut sau produs organic format din celule, săruri, lichide etc. din care sunt alcătuite diferitele organe și părți ale corpului unei ființe sau ale unei plante. Vezi definitia »

METALÁRE s.f. Reacție de metalare = reacția dintre o hidrocarbură și un metal. [După fr. métallisation]. Vezi definitia »

FLAGELÁRE s.f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; flagelație. [< flagela]. Vezi definitia »

OBNUBILÁRE, obnubilări, s. f. Acțiunea de a se obnubila și rezultatul ei. ♦ Stare de întunecare parțială a conștiinței, stare generală proastă, cauzată de unele boli ale sistemului nervos sau cardiovascular; obnubilație. – V. obnubila. Vezi definitia »

REAMBARCÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reambarca. [< reambarca]. Vezi definitia »