Definita cuvantului andivă
ANDIVĂ, andive, s.f. 1. Plantă comestibilă cu frunze alb-gălbui, ovale, foarte amare, obținută prin cultivarea rădăcinii de cicoare prin mușuroire la întuneric; fr. endive; engl. chicory; amer. Belgian endive; germ. Chicoree, Bruesseler Endivie (Cichorium intybus). 2. Plantă de grădină cu frunze crețe, verzui, gălbui sau roșcate, cu gust amărui, utilizată ca și salata verde; fr. chicorée frisée; engl. endive, curly endive, French endive; amer. chicory; germ. Frisee; it. insalata riccia, lollo rosso (Cichorium endivia). 3. Varietate de andivă cu frunze verzi netede, asemănătoare cu salata verde, dar cu gust amărui; fr. scarole / escarole; engl. escarole, Dutch endive; germ. Eskariol (Cichorium endivia / Lactuca scariola). 4. Varietate de andivă cu frunze roșii, lunguiețe sau sub formă de căpățână, asemănătoare cu varza roșie, dar cu gust amărui, comercializată sub denumirea it. radicchio (Cichorium endivia).
Sursa: DGE
Sursa: DGE
Cuvinte ce rimeaza cu andivă
CVADRATÚRĂ s.f. 1. (Mat.) Problema construirii unui pătrat cu o arie dată. ♦ Calculul unei integrale, necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan mărginit de o curbă închisă. ◊ Cvadratura cercului = a) problema (încă nesoluționată) a reducerii unui cerc la un pătrat echivalent; b) (fig.) problemă grea, imposibil de rezolvat. 2. (Astr.) Poziție aparentă în care doi aștri priviți de pe Pământ au față de Soare o diferență de longitudine de 90°. [Var. cuadratură s.f. / cf. fr. quadrature, lat. quadratura]. Vezi definitia »
BIOELECTROGENÉZĂ s. f. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenți, ca urmare a diferenței de potențial între cele două puncte ale structurii respective. (< bio- + electrogeneză) Vezi definitia »
GRAVÉLĂ, gravele, s. f. (Med.) Litiază urinară. – Din fr. gravelle. Vezi definitia »
PSIHOBIOGRÁMĂ, psihobiograme, s. f. Examen al dezvoltării personalității în relație cu dezvoltarea biologică; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen. [Pr.: -bi-o-] – Psiho[logic] + biogramă. Vezi definitia »
mólimă (mólime), s. f. – Epidemie, contagiune. – Mr. molimă. Ngr. μόλεμμα (Tiktin; Gáldi 211). – Der. molimos, adj. (contagios); molipsi, vb. (a contamina), din ngr. μολεύω, aorist μολέψω, cf. bg. molepsa (Conev 93), mr. mulipsire; molipseală, s. f. (comtaminare); molipsitor, adj. (contagios). Vezi definitia »